Continuă să iasă la iveală noi părți ale Bibliei? Cum este posibil acest lucru?
În 1947, într-o peșteră obscură aflată la vest de Marea Moartă, niște păstori beduini au descoperit niște pergamente așezate cu grijă în zece borcane înalte. Ei nu știau asupra a ceea ce dăduseră, dar au vândut manuscrisele unui negustor din apropiere. Acesta a fost capitolul de început al unei descoperiri arheologice uimitoare; în cele din urmă, aproximativ 800 de manuscrise diferite aveau să fie găsite în unsprezece peșteri din apropierea văii numite Wadi Qumran. În total, au fost recuperate aproximativ 60.000 de fragmente, porțiuni sau suluri complete din aceste 800 de manuscrise, care acopereau numeroase subiecte.
Multe dintre documente conțineau texte biblice. Au fost găsite fie fragmente, fie copii complete ale tuturor cărților din Vechiul Testament, cu excepția cărții Estera. Ele fuseseră așezate în aceste peșteri pe la mijlocul secolului I d.Hr. și faptul uimitor este că au zăcut acolo nestingherite timp de 1900 de ani! Dar de ce sunt aceste Manuscrise de la Marea Moartă atât de importante pentru noi? Motivul este că, înainte de această descoperire, cele mai vechi manuscrise ale textelor biblice datau din secolul al IX-lea după Hristos. Erau copii ale unor copii anterioare care se pierduseră de mult timp.
Dar acum, de exemplu, avem un pergament al cărții complete a lui Isaia care datează din secolul al doilea înainte de Hristos. Este cu o mie de ani mai vechi decât orice document anterior al Scripturii ebraice pe care îl aveam înainte de 1947.
Atunci, pe măsură ce aceste suluri erau derulate și traduse cu grijă, cercetătorii biblici și creștinii de pretutindeni se întrebau care vor fi rezultatele. Vor oferi noile descoperiri texte contradictorii, foarte diferite de textul Bibliei noastre? Ar trebui ca Biblia să fie modificată sau extinsă?
Chiar dacă nu toate sulurile sunt derulate și traduse după mai bine de jumătate de secol, răspunsurile devin clare. Textele sunt uimitor de asemănătoare cu documentele pe care le avem deja. Variațiile sunt mai mici de două procente și nici o învățătură sau doctrină a Bibliei pe care o avem nu este modificată. În loc să reprezinte o amenințare la adresa credinței creștine, manuscrisele de la Marea Moartă au oferit, de fapt, un sprijin convingător pentru autenticitatea revelației lui Dumnezeu, așa cum ne-a fost oferită în Biblie.
Cu toate acestea, cercetătorii Bibliei poartă dezbateri intense cu privire la unele dintre texte. De exemplu, unele traduceri noi ale Bibliei au adăugat aproximativ 70 de cuvinte la sfârșitul lui 1 Samuel 10. Pasajul ne spune că un anumit rege Nahaș le-a scos ochii israeliților. Deși textul în sine nu are prea multe consecințe, el ridică câteva întrebări foarte importante. Mai ies la iveală noi părți ale Bibliei? Oare nu avem revelația completă a lui Dumnezeu? Cum este posibil acest lucru?
Aceste întrebări au nevoie de un răspuns direct, iar acest răspuns este să ne încredem în furnizarea lui Dumnezeu. Această încredere îmbrățișează credința noastră în planul Său pentru univers și în trimiterea Fiului Său în lumea noastră nevoiașă. Prin urmare, ea îmbrățișează, de asemenea, cu siguranță, încrederea noastră în revelația Sa. Dacă Îi încredințăm Lui destinul nostru, putem avea încredere în furnizarea de către El a exact ceea ce avem nevoie să cunoaștem și să primim de la El.
.