/Film

În cadrul Festivalului de Film de la Toronto, am avut ocazia de a-l intervieva pe Emile Hirsch despre noul său film Into The Wild. Noua adaptare cinematografică a lui Sean Penn este este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2007 de până acum. Dacă filmul este în orașul dumneavoastră săptămâna aceasta, mergeți să-l vedeți (se extinde la nivel național în următoarele săptămâni).

Întrebare: Ce credeți că ar crede Christopher McCandless despre acest film?
Emile Hirsch: Cred că ar fi destul de încântat de el și de efectul pe care l-ar putea avea asupra oamenilor într-un mod pozitiv. Din tot ce am aflat, a fost o persoană de acțiune care a vrut schimbare. Este o persoană care a studiat lucruri umanitare. Chiar și în liceu, era foarte preocupat de apartheid. Orice lucru care crede că poate ajuta la schimbarea tabloului general, cred că el ar crede că este un lucru bun. Iar sora sa Carine a verificat acest lucru.

Întrebare: Acest film și cartea pe care se bazează sunt foarte ușor de înțeles de către adolescenți, știu că eu m-am identificat cu ea citind-o în liceu. Este deosebit de rezonantă la vârsta ta?

Emile Hirsch: Cred că a fost foarte relevantă în viața mea, nu pot vorbi în numele tuturor tinerilor. A fost unul dintre acele lucruri în care am intrat în ea și nu a fost ca și cum aș fi privit-o din perspectiva unei persoane mai în vârstă, de genul „oh, acesta este acel moment din viața ta”. Am privit-o ca pe o chestie de moment și am fost foarte entuziasmată să pornesc în această aventură. Și o mare parte din retrospectivă, poate ceva la care, când voi fi mai în vârstă, voi privi înapoi și voi putea evalua cu adevărat ce s-a întâmplat. Dar pentru mine a fost mai mult un fel de „YEAH! ROCK AND ROLL!”

Întrebare: Deci te-ai gândit la procesul de realizare? Unde v-ați fi antrenat și unde ați fi filmat?

Emile Hirsch: Da.

Întrebare: Când eram tânăr, asta îmi doream să fac: să merg în sălbăticie și să las totul în urmă. Acum, că sunt la vârsta a doua, mă uit la el și văd că nu are chiar dreptate. Este un fel de ratat din multe puncte de vedere. Ar fi trebuit să-și sune părinții. Credeți că veți avea sentimente diferite față de acest personaj față de cele pe care le aveți acum? Sau vezi defecte în caracterul lui acum, din perspectiva ta.
Emile Hirsch: Probabil că nu m-aș simți confortabil să nu vorbesc cu părinții și familia mea. Dar asta a fost ceva ce a făcut el. Și asta este ceva ce probabil că eu nu aș face.

Întrebare: Există o mulțime de interpretări grozave. Unul dintre preferatele mele a fost Hal Holbrook.
Emile Hirsch: Tocmai l-am văzut recent pe Hal Holbrook în Mark Twain Tonight. Este al șaselea său an.
Întrebare: A fost ca și cum ar fi fost originalul one man show.
Emile Hirsch: Să-l văd făcând asta a fost incredibil. Să lucrez cu Hal la acest film a fost grozav pentru că este un actor atât de experimentat și face ca totul să pară atât de ușor. O face de atât de mult timp și este atât de bun la asta. Nici nu mi-am putut da seama când am început și când ne-am oprit. A fost atât de perfect.

Întrebare: Brian Dierker, care tocmai a fost aici, cu toții am crezut că este un actor veteran al personajelor pentru că este atât de natural.
Emile Hirsch: Este uimitor. Brian a făcut și el o treabă grozavă. A început prin a fi ghidul nostru de rafting pe râu. El a fost tipul care mă ducea prin prăpăstiile din Marele Canion și mă încuraja „You Can Do it Man!”. Și povestea despre ce s-a întâmplat cu Brian, eu și Sean stăteam pe malul râului Colorado într-o zi, amândoi fumând niște țigări. Stăteam acolo și ne dădeam idei despre cine ar putea juca rolul personajului Rainy. Era ceva de genul, aruncă un nume, nu. Aruncă un alt nume, nu, aruncă un alt nume ridicol, nu. Au vorbit cu oamenii lui Philip Seymour Hoffman. A fost o întreagă căutare uriașă. A devenit o chestie de rutină în care veneam la Sean și aveam încă patru nume. El spunea: „Nu.” „Uh, nu.” Apoi m-am uitat la Brian și el trăgea una dintre bărcile sale pe țărm și o făcea în timp ce trăgea un fum dintr-o țigară rulată de mână. Am zis: „OH SEAN! Vrei să știi cine e tipul ăsta? Va fi atât de perfect… Brian.” El trage un fum dintr-o țigară A fost ca și cum: „A fost omul cu un singur braț tot timpul!”. A spus: „O să-l citesc”. Așa s-a întâmplat. Am lucrat la câteva scene și a fost ca și cum ar fi fost minunat.

Întrebare: Poți vorbi despre propriul proces de casting? Se pare că a existat un mic du-te-vino între tine și Sean.

Emile Hirsch: Ei bine, modul în care a funcționat procesul cu mine și Sean. Sean văzuse un film pe care l-am făcut numit Lords of Dogtown. Regizoarea Catherine Hardwicke îl proiectase de fapt pentru el în San Francisco, în speranța de a-l implica într-un proiect pe care urma să îl facă la acea vreme. Dar tocmai obținuse drepturile pentru Into The Wild și căuta un actor pentru acest film. Așadar, a răspuns la spectacol, sau la părți din el. Și m-a sunat direct pe telefonul meu mobil. Mi-a spus „Hei” și eu i-am spus „Woah”. Ne-am întâlnit și a fost foarte vag. Spunea: „Am atâtea proiecte”, mai multe lucruri, de parcă nu voia să se angajeze, dar a știut tot timpul că era vorba de un singur lucru. Mi-a spus să citesc cartea, iar eu am citit-o în acea seară și am fost pur și simplu impresionată de ea, mi-a plăcut, l-am sunat și i-am spus asta. Apoi, pe parcursul a patru luni și jumătate, la fiecare trei săptămâni sau lună, mă suna și ieșeam la cină sau la o băutură sau altceva. În acel moment am încetat să mai vorbim despre film, iar eu am crezut că Sean credea că sunt de treabă și că vrea doar să ieșim împreună. M-am gândit: „Oh, wow.” Și apoi, dintr-o dată, m-a sunat și mi-a spus că a terminat draftul pentru Into The Wild și că rolul este al tău dacă îl vrei. Așa că vino la San Francisco și citește-l. Iar eu am zis, „Ce?” Chiar m-a lovit. Cred că, în urma întâlnirilor și a întâlnirilor noastre, a decis că sunt potrivită pentru acest rol și a vrut ca eu să îl joc. A fost un sentiment cu adevărat uimitor pentru mine să se întâmple asta. A început imediat ceea ce avea să devină un lung proces fizic.
Întrebare: Deci ai slăbit înainte de film?

Emile Hirsch: Cântăream aproximativ 156 de kilograme când am primit rolul și am cântărit 130 de kilograme în cea mai mare parte a filmului, așa că am slăbit cele 26 de kilograme pentru a fi în formă pentru film. Și apoi am coborât la 115 kilograme pentru pierderea în greutate în segmentul din Alaska. Așa că au fost ca două etape de slăbire. Așa că am alergat mult și am fost foarte înfometată și am visat tot timpul la bomboane. Este amuzant, pentru că, în mod normal, nu sunt o mare mâncătoare de tablete de ciocolată. Dar asta era ceea ce îmi doream mai mult decât orice altceva atunci când îmi era cel mai foame. Era ca și cum… Friptura? Nu. Un baton de ciocolată Take 5? Asta a fost ca Ideal.

Întrebare: Ați spus mai devreme că lui Chris McCandless i-ar fi plăcut orice film care ar fi putut schimba mersul lucrurilor. Puteți vorbi puțin mai mult despre efectul pe care acest film îl va avea asupra publicului?

Emile Hirsch: Nu pot vorbi pentru ceea ce cred că va face pentru toată lumea, dar doar pentru mine, a fost o poveste foarte inspirată pentru mine în propria mea viață. Acesta este singurul indicator pe care îl pot avea. Dar doar trăind viața la maxim și mesajul pe care Chris îl învață că Fericirea este reală doar atunci când o poți împărtăși cu altcineva. Propria epifanie pe care o căuta era chiar sub nasul lui. A fost un semn afișat de-a lungul călătoriei și a călătoriilor sale, a oamenilor pe care i-a întâlnit pe drum. Și a fost nevoie să fie izolat și în mijlocul pustietății pentru a-și da seama de asta.

Întrebare: Ați vizitat locația reală în care se afla autobuzul în Alaska?

Emile Hirsch: Da. Am făcut o plimbare cu snowmobilul cu un tip pe nume BJ. A fost o plimbare de 90 de minute cu snowmobilul până la autobuz, iar autobuzul este încă acolo. Cizmele sunt încă acolo. Și acum există toate aceste înscrisuri pe autobuz de la toți oamenii care au vizitat autobuzul și au scris bilețele. Este grozav pentru că totul este atât de pozitiv și nimeni nu merge până acolo pentru a se plânge.

Întrebare: A fost propriul tău scris de mână?

Emile Hirsch: Da.

Întrebare: Ați scris ceva în autobuz?

Emile Hirsch: Poate.

Întrebare: A fost un elan adevărat?

Emile Hirsch: Da. De fapt, nu am împușcat elanul, dar elanul era un animal ucis pe care l-au găsit pe marginea drumului.
Întrebare: Ce era acea creatură mică pe care o mâncai în acea scenă?

Emile Hirsch: Veveriță.

Întrebare: Deci tu și Sean ați încetat să mai ieșiți împreună acum că ați făcut filmul, sau încă mai ieșiți împreună?

Emile Hirsch: Ocazional.

Întrebare: Ați vorbit despre The Lords of Dogtown de când a narat Z-Boys?

Emile Hirsch: Da. El este din acea zonă. A fost bine pentru mine în acest sens, deoarece era familiarizat cu personajul și probabil că a fost un judecător mai bun al performanței decât mulți oameni care nu cunosc acea lume. Pentru că cred că el cunoștea personajul pe care l-am jucat de fapt.

Întrebare: Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut foarte mult la acest film este că, în afară de textul de pe ecran, nu încearcă niciodată să pună personajul tău în rolul de voice over și, evident, în ultimele luni de viață, a fost singur și ai putea specula, dar filmul nu încearcă să facă asta. Mă întrebam cum ați abordat acest aspect, pentru că, în mod evident, sunt multe lucruri care nu se știu.
Emile Hirsch: Cum să umpleți golurile?

Întrebare: Da, fără a exagera.
Emile Hirsch: Luând cu adevărat doar informațiile și sentimentele pe care le-am acumulat pe parcurs și având încredere în instinctele mele, în instinctele lui Sean. Asta este cu adevărat.

Întrebare: Aveți vreo poveste interesantă de la The Slabs?

Emile Hirsch: Da, The Slabs. Insane Wayne! El a fost chitaristul care ne-a prezentat spunând „Poți să mă pupi în fund!”. De fapt, era în închisoare când am filmat asta și Sean l-a făcut pe judecător să îl lase să iasă pentru acele zile de shooing. Așa că a apărut în acea zi cu cătușe la mâini, în costum portocaliu și cu șerifi cu puști de vânătoare. L-au lăsat pentru scurt timp să-și pună costumul și să cânte un cântec.
Întrebare: Pentru ce a fost în închisoare?

Emile Hirsch: Nu știu. Fact Check!

Întrebare: Pentru câte zile i s-a permis să iasă din închisoare?
Emile Hirsch: Doar o zi. Doar du-te și fă-o. Ge este un fix de la Slabs. Este foarte bine cunoscut acolo. A fost o persoană cu care, atunci când Sean s-a dus inițial acolo să învețe despre Slabs, când își făcea propriile cercetări, el era acolo și a devenit familiarizat cu el.

Întrebare: Și tipul de la Salvation Mountain este un tip adevărat, nu-i așa?

Emile Hirsch: Da. Leonard. Este incredibil El făcuse înconjurul lumii sau al țării cu un balon cu aer cald. Și balonul lui s-a prăbușit și a ales un loc și a spus că aici va fi. Și a construit Muntele Salvării.

Întrebare: Cum e Speed Racer?
Emile Hirsch: Nici că se putea să fie mai diferit de Into The Wild. Așteptați-vă la senzații tari, frisoane și o distracție pe cinste.

Întrebare: Ce ne puteți spune despre acest film pe care nu îl știm deja?

Emile Hirsch: Din punct de vedere estetic nu va semăna deloc cu The Matrix. Dacă vă așteptați la vreun fel de Matrixy…

Întrebare: Fără efecte de bullet time?

Emile Hirsch: Este complet diferit.Familia Wachowski s-a reinventat complet. Este nemaipomenit.

Articole interesante de pe internet: