(jazzy piano music) – Ne aflăm în biserica Santa Maria del Popolo, din Roma, și ne uităm la una dintre cele mai cunoscute picturi ale lui Caravaggio. Este vorba de „Convertirea lui Saul”. – Șiacesta este unul dintre cele două tablouri pe care Caravaggio le-a pictat aici, în capela numită Capela Cerasi,numită după familia Cerasi, și, de fapt, Tiberio Cerasieste îngropat aici, în această capelă. – Tabloul în sine prezintă o poveste importantă, îl înfățișează pe Saul, care avea misiunea de a persecuta creștinii, și care se afla pe drumul spre Damasc când a fost orbit de lumină și a auzit o voce. – Și vocea aceea, vocea lui Hristos, i-a spus: „Saul, Saul, de ce mă prigonești? Și, Saul a fost orbit timp de trei zile. – Acum, acest lucru este important pentru că Hristos a stat în mormânt trei zile înainte de a învia, iar Iona, în Vechiul Testament, a rămas în pește, care este adesea numit balenă, timp de trei zile. – Așadar, există această tradiție din Vechiul Testament la care ne întoarcem, de trei zile în întuneric înainte de a fi salvat de divinitate. – Și,îl plasează pe Saul, al cărui nume devine Paul, în această tradiție care provine din Vechiul Testament. – Deci, aici, vedem doar acea forță supranaturală divină ca o lumină care îl inundă pe Saul. El a căzut de pe cal. – Caravaggio a eliminat tot ceea ce nu este esențial. A creat figuri monumentale care umplu cadrul pânzei. Le-a împins în față și le-a plasat pe acest fundal adânc, întunecat, astfel încât, atunci când elementele sunt iluminate, ele ies în evidență pe acest fundal. – Chipul lui Saul este singurul chip de aici care este luminat. – În timp ce mirele nici măcar nu pare să observe ce se întâmplă. – Și asta o face cu atât mai personală, cu cât doar Saul aude vocea lui Dumnezeu. Deci, acest întuneric în care este amplasat, fără arhitectură, fără peisaj, acest stil întunecat, poate derivând din arta lui Leonardo da Vinci, dar aici dus atât de departe de Caravaggio și acest întuneric eliminând orice altceva care ne-ar putea distrage atenția de la acest moment incredibil de puternic. – Este interesant să ne gândim de ce se întâmplă acest lucru în acest moment special, la începutul secolului al XVII-lea. – Naturalismul pe care îl vedem aici, modul în care ajungem la capătul calului, murdăria de pe pământ, figura îngrijitorului, care are grijă de cal, arată ca un om pe care Caravaggio probabil că l-a rugat să îi fie model și pe care l-a întâlnit la Roma, iar acest naturalism face parte din acest interes pentru lizibilitate, pentru claritate în artă, care provine din Contrareformă. – Și, în special, de la Conciliul din Trent. Ideea era că pictura poate fi didactică. Una dintre întrebările ridicate de Luther și de alți protestanți a fost dacă era sau nu bine să existe picturi, iar Conciliul de la Trent a răspuns direct la această întrebare și a spus că da, picturile au o valoare didactică importantă într-un context religios. – Este foarte interesant de comparat cu prima versiune a acestei picturi, care se pare că a fost respinsă de patron, unde vedem o narațiune. Aici, deși avem sentimentul unui moment prins în timp, ceea ce avem este o condensare, o distilare a acestui moment de convertire personală care a fost foarte popular printre artiștii baroci. – Dacă am fi privit o pictură renascentistă, ar fi fost un moment mai public. Figurile ar exista într-un spațiu mai rațional. Dar, aici, aproape că pare că avem o vedere privilegiată, privată. Capela însăși este un spațiu îngust. – Iar spațiul picturii este limitat, figurile ocupă o parte și alta, de sus în jos, cu foarte puțin spațiu liber, iar Caravaggio se gândește cu siguranță la vederea noastră aici, în timp ce stăm în această capelă și privim oblic peste și în sus la pictură. Saul pare să cadă spre noi. – În Renaștere, ideea era de a crea un sentiment de armonie, un sentiment de echilibru. Aici, toate acestea sunt răsturnate. Acest lucru este precar, pare efemer. Centrul de greutate este mai degrabă sus, decât jos. Cea mai mare și cea mai masivă parte a acestui tablou este corpul calului și se află în partea de sus. – Și,sub el, Saul pare foarte vulnerabil, copita calului este ridicată, iar coiful lui Saul a căzut de pe cap. Există acest sentiment de fragilitate a unei ființe umane care se confruntă cu puterea divină. – Saul este aproape de noi și pare atât de real, el zace pe pământul gol. – Genunchii îi sunt ridicați, picioarele și brațele îi sunt desfăcute. – Corpul său este de fapt un triunghi, dar este răsturnat și, în timp ce Renașterea era preocupată adesea de compoziții parametate, de crearea unei piramide stabile. Aceasta este o întoarcere a piramidei pe vârf. – Și este atât de multă scurtare aici, nu numai că trupul lui Saul este scurtat, sabia sa este scurtată, iar calul este scurtat. Și, astfel, totul este atât de aproape de noi. În Renaștere, vedeam adesea o distanță între lumea ființelor umane și tărâmul divin. – Dar, aici, Saul este prezent în lumea noastră. (muzică de pian jazzy)
.